MEMORIZAREA

  Memorizarea este o activitate de educare a limbajului,care se axeaza pe obiectivele invatamantului prescolar dar si pe particularitatile de varsta ale copiilor.Aceasta se centreaza pe dezvoltarea memoriei logice voluntare a copiilor prescolari.Memoria este un proces psihic constituit in trei faze succesive:

-faza de achizitie(adica de memorare)

-faza de retinere(sau pastrare)

-faza de reactivare(actualizare)

  Memorarea este procesul psihic  care consta in inregistrarea  si retinerea  informatiilor din lumea inconjuratoare.Memorarea poate fi de mai multe feluri:

-mecanica

-logica

-voluntara 

-involuntara

  Memorarea mecanica

  Este o forma a memorarii,care duce la fixarea ,conservarea si reproducerea cunostintelor,informatiilor,fara aq le prelucra.
Memorarea logica

     Este o forma a memorarii care este sustinuta de intelegerea relatiilor ce urmeaza a fi pastrate in memorie.In acest tip de memorare ,gandirea este foarte activa.Acest tip de memorare se opune memorarii mecanice.
 Memorarea involuntra.
  Mai este numita si memorare neintentionata.Elementele perceptive sunt retinute fara sa existe vreo intentie.In opozitie cu memorarea involuntara este memorarea voluntara.
Memorarea voluntara

 Este caracterizata prin prezenta intentiei de a memora.Este o activitate orientata constient spre un scop,dar necesita efort.Memoria se afla in interactiune si interdependenta cu toate procesele psihice.Memoria are functie reflectorie.Memoria are caracteristici specifice.

-activa/pasiva
-selectiva
-situationala
-relativ fidela
-mijlocita
-inteligibila
  Scopul memorizarii:

-ajuta la dezvoltarea logica a copilului,pe baza succesiunii  sentimentelor si ideilor poetice ale textelor literare;
-dezvolta atentia si puterea de concentrare;
-dezvolta memoria voluntara prin comunicarea unor obiective urmarite in demersul didactic;
-dezvolta auzul fonetic al copiilor;
-le formeaza deprinderi de a recita corect si expresiv.
Tipuri de activitatii de memorizare
-activitati de predare-invatare;
-activitati de fixare(repetare)
-activitati de verificare a insusirii poeziei.

 

POVESTIREA

Povestirea este una dintre activitatile de educare a limbajului placute copiilor. Acest tip de activitate le stimuleaza copiilor imaginatia si constituie un cadru optim pentru dezvoltarea capacitatii de comunicare. Activitatea d povestire dezvolta urmatoarele procese: gandirea logica memoria voluntara, imaginatia, limbajul(ca mijloc important de comunicare). 

In gradinita de copiii se desfasoara doua tipuri de povestiri: povestirile educatoarei si povestirile copiilor. 

Povestirile educatoarei sunt expuneri orale ale unor opere literare realizate de cadrul didactic. Aceste activitati se realizeaza cu intreaga grupa de copii. Este activitate obligatorie, largind sfera de cunoastere a prescolarilor. Ei urmaresc cu atentie intamplarile basmului/povestirii, memorizeaza, descopera comportamente ale personajelor, stabilesc relatii intre fapte si personaje. Povestirile contribuie la familiarizarea copiilor cu limba, expresii poetice, formule specifice basmului, constructii ritmate dar si rimate. Povestirile au valoare formativa. In urma povestirilor copiii descopera trasaturi de caracter, cunosc intruchipari si manifestari ale binelui dar si raului. Povestirile si povestile au teme variate: lumea copilariei, povesti despre vietuitoare, povesti in care elementele reale se impletesc cu cele fantastice. Activitatea de povestire variaza de la grupa la alta. La grupa mica povestirile trebuie sa fie scurte si accesibile, la grupa mijlocie se pot folosi diverse opere literare care sa-i familiarizeze pe copii cu diverse aspecte din viata. La grupa mare povestirile sunt mai complexe si le stimuleaza copiilor creativitatea. 

Structura activitatii de povestire:

Cadrul didactic trebuie sa planifice povestirile esalonat pe tot parcursul anului scolar. Aceasta activitate trebuie sa fie inn stransa relatie cu celelalte activitati de educare a limbajului. Planificarea activitatii cuprinde:

-stabilirea obiectivelor;

-selectarea continuturilor;

-adaptarea textelor pe niveluri de varsta;

- alcatuirea planului;

-pregatirea materialului didactic necesar activitatii.

Etapele activitatii de povestire sunt urmatoarele:

Organizarea activitatii:-asigurarea conditiilor optime pentru desfasurarea activitatii;

-pregatirea materialului didactic.

 Desfasurarea activitatii:

-introducerea copiilor in activitate este o parte importanta pentru desfasurarea cu succes a activitatii. 

Metodele si procedeele alese pot fi diverse in functie de tema povestirii. Se pot folosi jucarii, un cadru din poveste sau siluete de personaje. 

Expunerea povestirii de catre educatoare: mai intai educatoarea anunta titlul si autorul povestirii/operei literare. Expunerea trebuie sa fie clara si accesibila pentru a capta atentia copiilor. Expresivitatea expunerii se realizeaza astfel: educatoarea trebuie sa-si modeleze vocea, trebuie sa-si schimbe ritmul vorbirii pe tot parcursul expunerii; trebuie sa tina cont de pauzele logice si gramaticale de mimica si gesticulatie.

Educatoarea poate folosi diverse mijloace intuitive: diafilm, caseta audio si video, siluete ale personajelor dar si machete. Ea trebuie sa verifice pe tot parcursul activitatii daca se mentine viu interesul copiilor pentru activitatea respectiva. Odata cu desfasurarea activitatii cadrul didactic trebuie sa prezinte copiilor imagini ce sugereaza continutul sau deruleaza un diafilm sau caseta video(se mai poate folosi procedee moderne: laptop, videoproiector).

Expunerea trebuie sa fie adaptata la nivelul grupei de copii.

Incheierea activitatii. Aceasta se poate realiza astfel: retinerea momentelor principale (pe baza intrebarilor adresate de educatoare dar si pe baza de imagini); precizarea personajelor principale. Educatoarea poate adresa copiilor cateva intrebari cum ar fi: "ce personaje v-au placut si de ce?", "de cine nu v-a placut si de ce?", "cu ce personaj ati dori sa semanati si de ce?", "cu ce personaj nu a-ti dori sa nu semanati si de ce?". 

Educatoarea poate face referire la povesti care au acelasi mesaj, personaje sau intamplari asemanatoare. Exemplu: "In ce alte povesti a-ti mai intalnit lupul?".

Redarea prin desen la alegerea copiilor a unor secvente din poveste/povestire care i-au impresionat mai mult.